Copiii străzii
Copiii străzii din România. Sunt abandonaţi, alungaţi, prigoniţi, violaţi, loviţi şi bătuţi, sunt plini de păduchi şi de mizerie, bolnavi, subnutriţi şi descurajaţi: copiii nimănui. Adesea nu îşi cunosc nici numele, nu mai ştiu să râdă sau să plângă, nu ştiu ce înseamnă o şcoală sau un medic, nu au încredere în nimeni şi nimeni nu are încredere în ei. Trăiesc din furturi, minciuni, cerşetorie, de cele mai multe ori însă numai din cerşetorie, mulţi dintre ei dresaţi chiar de către proprii părinţi să cerşească. Ei nu ştiu ce înseamnă afecţiunea şi dragostea, nu au fost iubiţi niciodată, aşa cum niciodată nu au aflat ce înseamnă Dumnezeu, singura legătură fiind eventual faptul că îşi fac cruce frecvent.
|