EL le-a poruncit îngerilor, ã te însoteascã si sã-ti ocroteascã ocroteascã toate cãile.
Psalm 91,11

Îti imprumut aripile mele...

Fiecare om se naste în semnul îngerului sãu. Este îngerul zilei de nastere. Câteodatã acesta apare încã din copilãrie, altãdatã numai mai încolo, altã datã numai în ziua mortii. Bineînteles cã fiecare trebuie sã fie pregãtit sã-ºi întâmpine îngerul si sã-l asculte.

Îngerul Sfintei Fecioare Maria, mama lui Iisus Christos, a fost îngerul Gavril. Fãrã sã se anunte, acesta a apãrut în faþa ei, iar ea a fost pregãtitã sã-l asculte si sã urmeze ceea ce acesta i-a spus. "Maria, vei naste un fiu, iar acesta este fiul lui Dumnezeu." Maria s-a speriat, pentru cã ea nici mãcar nu avea un prieten bãrbat, ca sã nu mai vorbim de faptul cã nu avuse pânã atunci vre-un contact sexual. "Sunt slujitoarea lui Dumnezeu, sã se întâmple asa cum ai spus", spuse ea fãrã sã stea pe gânduri si fãrã sã punã o conditie. Iar cele spuse de înger s-au întâmplat: Iisus s-a nãscut.

Îngerul zilei mele de nastere, 28 noiembrie, este îngerul Enned. Mi s-a arãtat foarte târziu. Mai precis în cel de-al doisprezecelea an de când îmi începusem munca cu copiii în România. Apartine celui de-al nouãlea cor din cer. Dar Enned este de fapt un copil. Nici un înger nu este asa de copil ca el. Îi place sã se joace cu mingile, iar aceste mingi sunt suflete. Sufletul ca si minge de joacã a rãului. Este îngerul care reprezintã ultima salvare, îngerul care doreste ca nimeni sã nu se piardã.

Enned este luat în derâdere si batjocorit de toti demonii si nu prezintã interes pentru acestia, dupã cum spuneam, un copil. Dar el se înscrie foarte bine în cea de-a patra dimensiune, în cer, acolo unde de fapt este cu adevãrat casa noastrã. El stã la usa afuriseniei si salveazã ce se mai poate salva. Asa cum fiecare copil, care se aflã la greu întinde mâna dupã mama si tatãl sãu, asa sufletul pierdut gãseste mâna îngerului. Pentru cã el vrea ca nimeni sã nu se piardã.

Enned, copilul înger, a prins si mingea mea, a prins si sufletul meu. ªi aceasta s-a întâmplat foarte devreme, dar eu nu am stiut.

Într-o zi de varã, stãteam în grãdina casa parohialã evanghelicã din Iacobeni, care îmi este pusã la dispoziþie. Sasii din Transilvania, care sunt evanghelici nu mai sunt aici. Au emigrat în Germania cu totii, nesiguri, ca sã nu cumva sã se întoarcã înapoi vampirii sau dictatorii. În urma lor au rãmas case, gospodãrii, case parohiale. Pe lângã cetatea veche de cinci sute de ani am cãutat liniste. Vroiam sã mã retrag - sã mã pot gândi ce se va întâmpla cu copiii, cum e mai bine sã fac.

Mi-am închis ochii, încercând sã-mi sortez gândurile. În fata mea stãtea un înger deosebit, nu foarte impunãtor, cu o fatã fascinantã de copil, fãrã nici un defect, parcã era din cearã impecabilã, cu conturul luminos, fin si mic, ochii erau ca douã stele de cristal, dar cu niste aripi impresionante, rochita lui era plinã de pene argintii. Era împodobit cu perle de sticlã, lanþuri, pietre pretioase si earfe de mãtase în culorile curcubeului. Întreaga sa înfãtiºare de copil strãlucea asa de tare încât trebuia sã clipesc foarte repede pentru a mã putea uita la el. Era mai alb si mai strãlucitor ca orice zãpadã. Mirosea ca toti munti si toate apele împreunã, si ca toate câmpiile de maci din lumea aceasta. Aceea nu era fata unui om, nu era fata unui copil real. Acela nu era mirosul unui om.

Eram treaz sau dormeam? Ajunsesem, dupã toti acesti ani plini de sicane, de intrigi si jigniri ale bisericii din Germania si ale comunistilor din România la marginea prãpastiei, ajunsesem la poarta prãpastiei?

Idealul meu cel mai mare, Sfântul Don Bosco avusese de-a lungul vietii lui niste vise ciudate care de fapt erau viziuni. El fusese batjocorit si declarat nebun datoritã acestor viziuni. S-a dorit si internarea lui într-un sanatoriu de alienasi mintali. Dar visele lui erau de fapt adevãrate. Visele lui erau viziuni.

Acum sedeam în grãdinã. Toatã lumea trãgea de mine, copiii, sãracii, bãtrânii, bolnavii care nu aveau asistentã medicalã, cerseau fãrã oprire. Erau gânduri negre, gânduri cã dezamãgisem, gânduri de disperare. simteam cã nu mai am putere simteam cum suferintele fizice pun stãpânire pe corpul meu. Mã gândeam cã acum am nevoie si eu de ajutor. Cu câteva zile înainte mã întrebase un jurnalist: "Pater, dupã treisprezece ani de România, nu vreti sã vã întoarceti în patria dumneavoastrã Germania?" Spontan i-am rãspuns: "Dacã vreau? Da, cum sã nu vreau, dar nu pot!" Iar acum îngerul meu Enned stãtea în fata mea, cu o minge în mânã.

"Uite", spuse el, "cum ai rãspuns. Nu poti pentru cã sti prea bine cât de mult esti iubit de copiii tãi, si pentru cã este nevoie de tine aici."

"Dar sti, prea mãrite înger, nu ºtiu cum am rezistat la toate câte mi s-au întâmplat, la pericole, la atacuri în treisprezece ani, grija zilei de mâine, grija ca nici unui copil sã nu i se întâmple nimic, greutãtile peste care am trecut, stâncile pe care l-am întâlnit ºi de care ne-am lovit pe drum, apele fãrã poduri peste care am trecut. Cum am putut suporta toate acestea? ªi în viitor sã mai suport încã o datã toate acestea?

Te-am însotit si te-am pãzit în tot ceea ce ai fãcut?, spuse Enned cu o voce care era din altã dimensiune. ?Preotule, te-am însotit si te-am pãzit în tot ceea ce ai fãcut, sã nu te îndoiesti de acest lucru. Uitã-te la mine, în fata lui Dumnezeu esti tot numai un copil la fel de strãlucitor. Eu sunt îngerul tãu Enned, si cel al copiilor tãi, si cel al prietenilor tãi sinceri si al celor care te ajutã, care au grijã si se roagã pentru voi.?

ªi mi-a aruncat mingea pe care o tinea în mâini si începu sã râdã: ?Ia înapoi mingea care reprezintã sufletul tãu. Încã nu a venit vremea, rãmâi încã în afara prãpastiei, rãmâi la poartã si salveazã în continuare copii, care par pierduti. Mai au nevoie de tine. ªi dacã nu întelegi cum ai trecut peste toate, atunci trebuie sã sti: Eu, îngerul tãu, ti-am împrumutat aripile. Asa ai trecut peste toate greutãtile, asa ai dat la o parte stâncile de pe drum, asa ai trecut apele fãrã poduri si ai coborât muntii fãrã frânghii, asa ati fost voi, tu si copiii tãi, protejati de aripile mele. ªi îþi promit cã si pe viitor îti voi mai împrumuta aripile mele de câte ori vei avea nevoie. Îti promit, eu îngerul tãu Enned.?

Îmi deschisesem ochii, îngerul dispãruse.

Am fugit la copiii mei si le-am povestit: ?Copii, avem aripi! Tot ce am realizat am realizat pentru cã am avut aripi. Haideþi sã sãrbãtorim, sãrbãtoarea aripilor.? Iar copiii au început sã batã din palme.

Multe povesti le povestisem, dar aceaceasta a ocupat un loc special în inimile lor. De atunci deseneazã îngeri si aripi. ªi când vedem cã nu merge mai departe, când îsi aduc aminte de suferintele de pe stradã, când li se rostogolesc lacrimile pe obraz, atunci le spun: Uite aici, îti împrumut pânã mâine aripile îngerului meu. Þi le împrumut numai pânã mâine pentru cã dupã aceea am si eu nevoie de ele. Câteodatã mã întreabã: Dar ai voie? Da, mi-a dat voie. si tu sã fi protejat de rele. Cu aripile îngerului meu zbori peste tot ce este rãu. ªi într-o zi îl vei cunoaste pe îngerul tãu, si atunci nu vei mai avea nevoie de aripile mele.

Enned este îngerul cu minge. De când m-am întâlnit cu el la mine în grãdinã, îi trimit mereu salutãri când vãd un copil care se joacã cu mingea.

citi cã, în urma unui program de protecþie a martorilor derulat de cãtre autoritãþile din Germania în anul 1984, el a fost nevoit sã îºi schimbe numele pentru cã viaþa sa era în pericol. El a renunþat la numele pãrinþilor sãi adoptivi, preluând numele mamei sale naturale de origine rusã.

La finalul anului 60, pater Don Demidoff a pãrãsit o mãnãstire catolicã,a ieºit din rândurile bisericii romano-catolice ºi a înfiinþat ºi redactat o revistã pentru emanciparea ºi acordarea unor drepturi egale pentru homosexuali. Acest demers a fost o dovadã de curaj la finalul anului 1969. Încã de atunci era cu mult înaintea celorlalþi, fãcea parte dintr-o categorie de oameni care astãzi este eliberatã de ostilitãþi, ceea ce nu se poate spune despre acele vremuri. Toatã viaþa ºi-a dedicat-o grupurilor marginalizate. ªi lui trebuie sã i se arate recunoºtinþã pentru faptul cã, în prezent, homosexuali precum Olaf von Beust, Guido Westerwelle, Klaus Wowereit sau Karl Lagerfeld, sir Elton John ºi Leonardo da Vinci sunt priviþi în funcþie de performanþele obþinute.

În cei 16 ani de când se aflã în România, Pater Don Demidoff le-a oferit sutelor de copii ºi adulþi (þigani, deþinuþi) o casã, un loc de muncã ºi o bucatã de pâine, le-a arãtat drumul cãtre adevãratul creºtinism ecumenic, fiind susþinut prin donaþii ºi prin consimþãmântul a zeci de oameni din întreaga lume.

Din pãcate existã încã multe voci care exprimã o gândire extremistã, intolerantã ºi care dau dovadã de ignoranþã. Se constantã ostilitatea oamenilor, chiar ºi în cazul unor reprezentanþi ai bisericii sau ai instituþiilor care nu vor sã înþeleagã cã Pater Don Demidoff s-a aflat toatã viaþa alãturi de cei slabi ºi a rãmas în continuare de partea acestora. În aceste cazuri, orice formã de dialog este refuzatã, sunt prezentate minciuni ºi se þes intrigi. Este vorba despre discreditarea unui om ca urmare a implicãrii sale pentru susþinerea minoritãþilor.

Pater Don Demidoff a restaurat o cetate bisericã cu importanþã istoricã. În acest scop, a folosit o parte din banii obþinuþi în urma celor 84 de procese câºtigate (de cele mai multe ori despãgubiri morale). Ajutorul sãu a susþinut temporar pânã la 3 cãmine de orfani cu 130 de copii. Acest lucru a fost posibil graþie donaþiilor acordate de oameni.

În România, a pus bazele "Independant Catholic Church", care are calitatea de membru al "International Council of Community Churches USA". A fost desemnat cetãþean de onorare al comunei Cincu (unde se aflã cãminul de copii), primind totodatã o diplomã de onoare din partea oraºului Sibiu, fiind recunoscut ca o personalitate cu merite deosebite dupã revoluþie.

Însuºi Papa Ioan Paul II i-a trimis binecuvântarea apostolicã lui Pater Don Demidoff printr-un document redactat de el. În numele sãu, în Israel a fost plantat un pom. Fundaþia pentru sprijinirea copiilor abandonaþi, înfiinþatã de el în urma cu 17 ani, este acreditatã de statul român. Iar degradarea valoricã ºi intensificarea corupþiei sunt combãtute de ?LIGA pentru renaºterea moralã? înfiinþatã în România,recunoscutã de patru ministere ºi înregistratã juridic. În numele LIGII, pãrintele se luptã de un an împotriva torturilor bestiale care se practicã în închisorile din România.

Existenþa sa pare sã îi încurajeze pe contestatarii sãi, care aruncã cu noroi pe intenþiile sale curate ºi care încearcã sã îi ºtirbeascã credibilitatea. În acest sens este vorba în mod special de serviciul secret din România?SRI?, (succesorul renumitei structuri ?securitate? din România) îl urmãreºte de 17 ani, este responsabilã de un sabotaj la maºina sa care a condus la un accident grav, continuã sã îi urmãreascã ºi în prezent fiecare pas, rãspândeºte permanent zvonuri despre Demidoff. Deºi INTERPOLUL a verificat trecutul lui Demidoff în patru state, vânãtoarea ºi urmãrirea continuã.

Cartea
Don Demidoff

ISBN 973-0-03816-3
Ediþia Inimii, 557105 Iacobeni, România

În toate confesiunile,

se întâmplã cel mai adesea cã,

prin libertatea bisericii se înþelege domnia preoþilor.

Otto von Bismarck

O discuþie cu Aneta

România mai are mult pânã sã ajungã un stat de drept. Toþi care ocupã o funcþie înaltã în stat au “cadavre lor în pivniþã”. Cine face înºelãciuni de milioane iese dupã câteva zile din închisoare. Dar þiganul care furã un sac de cartofi pentru a-ºi hrãni familia, este condamnat la ºapte ani închisoare, într-o închisoare plinã, condiþiile fiind de neimaginat – în anul 2004. Austriecii construiesc o închisoare în Bucureºti pentru numeroºii criminalii români prinºi în Austria. Construcþia unei închisori este mai ieftinã decât întreþinerea acestora în Austria.

Oamenii sãraci le este aproape exclus dreptul de a se bucura de dreptate în aceastã þarã. La începutul unui proces, pârâtul trebuie sã plãteascã o "cauþiune". Dacã fapta pârâtã este fãrã temei, aceastã cauþiune rãmâne la judecãtorie, pentru plata judecãtorilor. În afarã de aceasta se mai calculeazã ºi cheltuieli de proces. De exemplu, eu a trebuit sã plãtesc o cauþiune de 1.000 de EUR pentru a mã putea apãra de calomniile unui jurnalist. Aceste sume, adesea mari pentru români, îi împiedicã ca sã intenteze unele procese. A avea dreptate ºi a þi se face dreptate în România sunt douã lucruri diferite.

Din pãcate nu mi-am putut folosi puterea mea de muncã numai pentru a clãdi aceastã fundaþie ºi a mã ocupa de copiii strãzii. Au trebuit duse ºi câºtigate foarte multe procese. Au fost peste 80 de procese în toþi aceºti ani. Înainte de a o cunoaºte pe Aneta Vovca, am avut zece avocaþi cu care am avut experienþe bizare. Stai în faþa judecãtorului, fãrã sã ºti limba românã, o procedurã complet diferitã, iar avocatul nu vine, dar înainte de proces a încasat un onorar consistent. În acest fel nu se pot câºtiga procese în nici o þarã.

Cu astfel de ºarlatani nu-þi poþi dobândi dreptatea. Pânã când, la o cauzã, am cunoscut-o pe avocata mea de acum. Dupã deliberare am mers la ea:

"Doamna Vovca, sunteþi avocat mea.”

"Cine sunteþi?” Deºi nu este mai înaltã decât mine se uitã înspre mine. Când m-am prezentat ca ºi preot al strãzii nu a devenit mai îngãduitoare. Dar aºa cum este felul meu nici eu nu am renunþat.

Aneta Vovca a fost pe timpul lui Ceauºescu procuror general. De aceea ºi astãzi are încã relaþii enorme. Nu trebuie sã dea ºpagã. Aneta lucreazã deosebit de disciplinat. “Nu-þi fã griji”, îmi spuse ea mie. “Dar, ridicã-te politicos în picioare când intrã judecãtorul. ªi te rog, nu spune nimic."

Aneta nu a fost sigurã de la început dacã nu cumva am ºi alte intenþii decât de a-i ajuta pe copii. De multe ori a fost întrebatã dacã nu îi este fricã de aºa cauze. Presa era plinã numai minciuni despre mine. Am petrecut multe ore de mers cu maºina pentru cazurile pe care le aveam ºi pe care le strãmutasem pentru cã judecãtorii erau corupþi. Conversam în maºinã, discutam seara la hotel ºi încet reuºeam sã-i câºtig încrederea.

I-am arãtat ce fac, am luat-o cu mine în Germania ºi acum ºtie cine sunt. A durat ani, ºi dupã optzeci (!) de procese pe care le-am avut ºi pe care le-am câºtigat – cu excepþia a douã – am devenit prieteni. Pot sã-i ofer mereu sarcini interesante. Am reuºit de exemplu sã modificãm douã legi în urma a douã procese.

Aneta este calculatã, eu sunt emotiv. Aneta are puþine sentimente pentru copiii mei. Ea nu are copii. Admirã ceea ce fac, dar ar putea fi ºi oameni bãtrâni de care sã mã ocup.

Emoþiile nu le aratã niciodatã. Nu are voie ºi nu vrea sã le arate. Natura noastrã este opusã. De aceea au existat multe discuþii ºi certuri între noi. Am vrut o datã chiar sã rup colaborarea noastrã. Dar în astfel de momente pot fi din nou foarte calculat. Nu pot sã-mi permit sã o las sã plece pe cea mai bunã avocatã a României. ªi s-a dovedit adesea a fi bine, atunci când ne-am certat. ªi ea mi-a mulþumit cã nu am renunþat.

O datã s-a ajuns aºa de departe încât i-am zis: “Aneta acum chiar s-a terminat. Aºa nu mai merge. Nu mai pot sã plãtesc. Depãºeºte puterile fundaþiei noastre. Nu pot sã cheltui banii copiilor pe avocaþi scumpi.”

A plecat dezamãgitã acasã. Dupã câteva zile a venit din nou sã mã întrebe dacã nu vreau sã mã mai gândesc. ªi ea se gândise ºi hotãrâse ca cerinþele ei sã fie moderate, numai sã nu o concediez. ªi ºtiam cã are destui clienþi.

ªi apoi a mai spus: “Ce vor gândi oamenii dacã nu l-aº mai reprezenta pe Bosco?”

Da, Aneta este avocata lui “Bosco”. Oare Sfântul Don Bosco se bucurã de acest lucru acolo în cer unde este?

Aceastã propoziþie se poate spune în mai multe feluri. L-am interpretat pozitiv. ªi aºa se întâmplã cu prieteniile: dacã rãmâi împreunã ºi în vremuri grele atunci se formeazã ºi aceastã uniune interioarã. Astãzi nu mai se mai ajunge imediat la separare, chiar dacã adesea o critic cu vehemenþã. ªi ea este mai atentã cu mine, dacã doresc sã vorbesc la un proces câteva minute este de acord. Atunci se impune în faþa judecãtorului, deºi în mod normal nu am dreptul la cuvânt. De fiecare datã gãseºte tot felul de cãi pentru a impune dreptatea noastrã în acest sistem neo-comunist. ªi îmi dau seama cã este legatã de aceastã fundaþie, cã gândeºte cum sã ne ajute. Este un om important, care mã ajutã sã-mi protejez munca ºi copiii. ªi ea este un înger al fundaþiei.

Interviu cu maestra Aneta Vovca

De ce luptaþi pentru un preot al strãzii?

Pater Don mã numeºte singura prietenã pe care o are în România. Acest lucru mã mãguleºte. De peste zece ani sunt avocata lui. Am umblat prin þara aceasta împreunã în lung ºi-n lat pentru cã am luptat pentru dreptatea copiilor ºi a fundaþiei în multe oraºe. Datoritã pregãtirilor pentru procese, a orelor petrecute în maºinã, faptul cã am împãrþit câºtigurile noastre, mari sau mici, toate acestea au dus sã ne cunoaºtem foarte bine. Soþul meu îmi reproºeazã cã-mi petrec mai mult timp cu Pater decât cu el.

Am foarte mare respect pentru munca pe care a fãcut-o Pater Don. Este o muncã foarte grea pe care nu o face pentru el, o face pentru copiii noºtri, pentru þara noastrã. Nici în cele mai grele momente nu a pãrãsit copiii. Foarte multe fundaþii internaþionale au plecat din þara mea, Pater Don a rãmas. Nu este un naiv, nu este un visãtor. În spatele succesului lui este foarte multã muncã grea.

Nu este Pater Don mai degrabã un client dificil, pentru cã se pune cu conducerea acestei þãri?

Pater are un simþ foarte dezvoltat pentru dreptate ºi de aceea nu stã pe gânduri când trebuie sã cheme autoritãþile în faþa justiþiei de fiecare datã când fundaþiei, lui sau copiilor se fac nedreptãþi. Prin acest lucru le aratã ºi celorlalþi oameni din þarã cã fiecare poate lupta pentru dreptatea lui. Pentru cã pânã acum doar puþini oameni au avut curajul de a duce astfel de procese. Pater someazã autoritãþile statului sã accepte legalitatea.

Primul proces pe care l-a avut Pater a fost pentru cã nu vroia sã dea ºpagã. De aceea s-a afirmat cã construise fãrã autorizaþie. Pe aceastã bazã s-a dispus demolarea casei, iar copiii trebuiau sã pãrãseascã fundaþia. Bineînþeles cã Pater Don a putut demonstra cã ceruse o autorizaþie de construcþie, dar cã acesta ajunsese direct în coºul de gunoi al autoritãþilor.

La majoritatea proceselor, Pater Don apare personal. Ia toate aceste lucruri foarte în serios ºi cere judecãtorilor sã acorde o deosebitã atenþie cazurilor. Deºi, în România este cu totul neobiºnuit, el intervine de multe ori în timpul dezbaterilor. Unde de regulã vorbesc numai avocaþii, Pater Don cere câteodatã cuvântul. De curând a rugat-o pe judecãtoare sã includã motivarea sentinþei pe lângã aspectele juridice ºi aspecte morale ºi etice. Aceasta i-a dat dreptul la un cuvânt scurt, dar dupã ce Pater a început sã vorbeascã, a ascultat îndelung ce are de spus Pater Don. Chiar ºi în salã se fãcuse liniºte, pentru cã de obicei în salã este agitaþie. ªtiu cã se roagã ºi când se aflã în sala de judecatã, câteodatã rãmâne neclintit ºi îngândurat chiar dacã deja se discutã cazul urmãtor.

Luptã Pater Don pentru o cauzã pierdutã?

Nu, nu a fost ºi nu este o cauzã pierdutã pentru care luptã Pater Don. A realizat foarte multe. Trebuie doar sã ne uitãm în jur ca sã putem înþelege. Toate sunt rezultatele luptei sale. Nimic nu trebuie dovedit pentru cã toate pot fi vãzute.

Fundaþia din Cincu este ceva luminos ºi într-un sat care fusese aproape lipsit de viaþã, acum viaþa a renãscut. Nu trebuie sã uitãm ca Pater Don se ocupã de copiii sãi, dar astfel a creat ºi foarte multe locuri de muncã. ªi copiii care râd împrãºtie bunã dispoziþie. În multe alte sate româneºti gãsim numai oameni deprimaþi.

Când va fi recunoscutã munca lui Pater Don în þarã?

Ultimul sãu angajament – fãcut cu foarte multe sacrificii – a fost deja recunoscut de autoritãþile române. Ele ºtiu cum este construitã fundaþia ºi cum funcþioneazã. Chiar dacã existã oameni care-l duºmãnesc pe Pater Don ºi care ar dori ca munca din fundaþie sã ia sfârºit, aceºtia nu reprezintã majoritatea. Câteodatã este mai bine ca aceºtia sã nu fie bãgaþi în seamã. Cu cât creºte mai mult nivelul de trai în România, cu atât mai puþin va fi atacat Pater Don.

Existã dreptatea instanþelor româneºti pentru Pater Don?

Eu sunt mulþumitã. Am avut peste optzeci de procese care toate au fost duse pânã la capãt. Cu excepþia a douã, le-am câºtigat pe toate. Dar existã ºi îngrãdiri. Dacã Pater Don trebuie sã aparã la proces cu o autoritate cu care s-a certat, atunci este mai bine ca procesul sã fie strãmutat din locul unde acea autoritatea are influenþã. Numai dupã strãmutarea procesului în altã parte se poate spera cã vom obþine dreptate. Dar nici aceste strãmutãri nu se fac aºa uºor. Din aproximativ ºaizeci de cereri de strãmutare fãcute la Curtea Supremã se aprobã de obicei douã. De regulã ne aflãm printre cele douã procese strãmutate. În ultimii zece ani am reuºit sã obþinem aprobarea pentru strãmutarea a douãzeciºipatru de procese. Am dovedit cã instanþele de judecatã nu pot fi obiective. Totuºi munca lui Pater Don este luatã în serios. Eu am mers de obicei cu problemele fundaþiei la Curtea Supremã.

Cea mai mare problemã este birocraþia din România, dar de acest lucru nu se loveºte numai Pater Don. Au fost multe procese care au trebuit duse de Pater Don, dar au mai fost ºi alte bãtãlii pe care a trebuit sã le ducã. A trebuit sã învãþãm autoritãþile sã respecte propriile legi ºi persoana lui Pater. Au existat multe încercãri din partea autoritãþilor de a închide fundaþia. Procesele au fost duse adesea cu acuzaþii false împotriva lui Pater Don. ªi s-a luat în calcul ºi faptul cã copiii vor ajunge din nou pe stradã.

De ce are Pater Don aºa de mulþi duºmani?

Aceasta a fost cu certitudine la început aºa. ªi este normal: cine are curajul sã dea în judecatã autoritãþile atrage mânia conducerilor. Dar Pater a crescut mult mai liber decât mine ºi decât majoritatea cetãþenilor acestei þãri. Gândirea comunistã are încã rãdãcini adânci în România. Dar Pater Don nu îºi pune mai întâi întrebarea dacã are voie sã reclame o autoritate. El se apãrã dacã este nevoie împotriva oricui. Dacã cererea unui român a fost respinsã, acesta acceptã acest lucru. Nici nu se gândeºte sã mai încerce o datã, pentru el aceastã respingere este definitivã. Pater Don de-abia atunci se mobilizeazã. Din pãcate nu este destul de diplomat, aºa cum mi-aº dori eu. Odatã a întrebat în prezenþa mea o persoanã sus-pusã dacã nu are de gând sã-ºi scoatã pãlãria.

Îmi aduc foarte bine aminte ce se scria în primii patru ani despre Pater Don în presã. Toatã presa din România îl ataca. Dar se vedea de la o poºtã cã totul era condus de oameni care aveau influenþã. Împotriva calomniilor Pater Don s-a luptat ºi a avut succes. Unii jurnaliºti au trebuit sã-i plãteascã pagube morale, iar în ziare au trebuit date dezminþiri. Dupã aceea a fost liniºte. Dar ºi astãzi mai existã un jurnalist care încearcã cu încãpãþânare sã gãseascã “secretul” din spatele lui Pater Don. Este convins cã munca pe care o face Pater este numai o faþadã în spatele cãreia se ascund lucruri îngrozitoare. ªi el a fost condamnat la plata de daune morale ºi nu poate suporta acest lucru.

Numãrul duºmanilor lui au scãzut. Pater Don a câºtigat multe persoane de partea sa ºi în sat ºi în oraº ºi la autoritãþile ºi ministerele cu care are de-a face. Odatã trebuie sã accepte fiecare ceea ce vede. Lucruri care pãreau a nu se rezolva niciodatã. Dar uitaþi-vã astãzi la casa de copii: totul este ordonat, totul este organizat, liniºtea care domneºte acolo, bucuria copiilor! Întotdeauna când apare Pater Don copiii îl îmbrãþiºeazã. O familie mare. Pentru mine acestea sunt miracole.

Poate învãþa România ceva de la Pater Don?

Eu îl însoþesc pe Pater Don de aproximativ zece ani ºi am trecut împreunã cu el prin multe procese. Puteþi sã mã credeþi cã-mi cunosc clientul foarte bine. Eu însãmi am învãþat foarte multe de la Pater Don. De exemplu cã legile pot fi schimbate în România dacã sunt nedrepte. Prin munca fundaþiei ºi prin susþinerea mea douã legi au fost modificate. Datoritã faptului cã Pater Don luptã pentru copiii lui a creat cazuri fãrã precedent de care profitã ºi alte fundaþii. Poliþia economicã îl acuzase cã datoritã donaþiilor fundaþia obþine câºtiguri pentru care nu plãteºte impozit. Nicãieri în lume donaþiile în bani nu se impoziteazã, iar fundaþia pe care Pater o conduce nu lucreazã pentru a obþine câºtiguri. Au fost efectuate mai multe percheziþii datoritã acestor acuzaþii. Au fost ridicate dischete ºi diferite documente. Iar sub acuzaþia de neplatã a impozitelor s-a deschis un proces împotriva fundaþiei. Dar cei care au judecat cazul nu au luat în considerare probele aduse de poliþia economicã, iar acuzaþia a cãzut. Instanþa de judecatã a constatat cã fundaþia nu are câºtiguri. Ministerul de Finanþe a fãcut recurs pentru a-l da a doua oarã în judecatã pe Pater Don. Curtea Supremã de Justiþie nu a acceptat recursul fãcut ºi a confirmat încã o datã caracterul caritabil al fundaþiei. În afarã de aceasta practicile pentru plata impozitelor a fost criticatã ºi au fost declarate ca fiind ilegale. Cazul acesta ajutã ºi alte fundaþii, care au fost chinuite de poliþia economicã, ºi a dus la modificarea legii în avantajul fundaþiei.

Dar braþele autoritãþilor sunt foarte lungi ºi ajung departe. Se vede nomenclatura veche. Deodatã nu s-a mai dorit prelungirea vizei pe care o acordã Ministerul Sãnãtãþii – în momentul în care Pater Don devenea cetãþean de onoare al comunei Cincu! ªi în acest caz am avut nevoie de Curtea Supremã pentru ca Pater sã primeascã viza ºi sã obþinem dreptatea.

Cum s-a schimbat Pater Don în aceºti ani?

Pater Don este foarte extenuat. Este foarte neliniºtit ºi suferã de stres, pentru cã toþi vin cu problemele la el: copiii, angajaþii, sãtenii ºi oameni din toatã þara. ªi întotdeauna existã o problemã. Iar altã problemã sunt deplasãrile: Pater Don este tot timpul pe drumuri, este în adevãratul sens al cuvântului un preot al strãzii, atât în þarã cât ºi în strãinãtate unde cerºeºte pentru copiii sãi. Nu are timp de relaxare. Merge peste tot unde este nevoie de el, chiar dacã se simte rãu. Pater Don a fãcut multe sacrificii, sãnãtatea sa a avut de suferit. Iar acest lucru a lãsat urme. Dar el se luptã pentru copiii sãi la fel ca în prima zi.

Este o ruºine cã Pater Don a fost târât în atâtea procese. Dar a ieºit învingãtor din toate aceste procese, cãci în caz contrar aceastã fundaþie nu ar mai fi existat. Dar acest lucru l-a costat ºi multã putere.

De ce se poartã românii aºa cu copiii lor?

Lipseºte afecþiunea, iubirea oamenilor pentru copii. Este o problemã a societãþii. Justiþia poate sã acorde acestor copii doar o protecþie limitatã. Mamele ar trebui obligate sã se legitimeze la naºterea copilului la spital, iar spitalele ar trebui sã fie obligate sã verifice identitatea mamelor. Ceea ce funcþioneazã în alte þãri nu funcþioneazã însã ºi în România.

Cum îi pregãteºte Pater Don pe copii pentru viaþã?

Îi pregãteºte foarte mult. Prima datã le oferã educaþie ºi credinþã. Vãd cu ochii lor ce înseamnã dragostea. Le aprinde dorinþa de a trãi în condiþii ordonate dupã pãrãsirea fundaþiei ºi îi învaþã sã-ºi creascã copii în acelaºi sens. Poate mai târziu se vor gândi ºi ei cum pot plãti înapoi dobânzile pentru aceste fapte.

Pater Don le oferã copiilor exemplul sãu, nu vorbeºte doar despre aceste lucruri, el le trãieºte. Iar motto-ul sãu pentru copii ar putea suna aºa: Un om onest, care are o credinþã mare, va câºtiga întotdeauna.

Pater Don crede cã va mai dura o sutã de ani pânã când România va fi integratã în UE. ªi dumneavoastrã sunteþi la fel de “optimistã”?

Nu, nu, eu cred cã aici Pater Don se înºealã. Dacã interesul este din ambele pãrþi atunci România va adera la Uniunea Europeanã în urmãtorii zece ani.

(Interviu realizat de Erik Schumann)